Despre practica medicala, o viziune ingusta

Urmatoarea este o relatare prim propria prisma a ceea ce am observat cu ocazia lungii mele practici de doua saptamani si o zi la Spitalul Judetean, sectia de Interne.

Prima zi. Dna. Doctor mi-a zis sa fiu la spital la ora 8, asa ca mi-am incalcat toate instinctele firesti de student in vacanta si nu m-am imbatat crita in noaptea de dinainte, nu am lesinat langa pat la ora 2:30, si nu am dormit cu capul pe papuci pana la 12 dimineata/dupa-amiaza. Nu.

M-am sculat constiincios la orele 6:45 de pe canapeaua din hol, pe care am decis sa lesin ca sa nu lesin langa pat, si m-am indreptat cu pasi de o sprinteneala indoielnica spre sertarul cu medicamente, unde cu mare fericire am bagat in mine doua aspirine. Apoi m-am dus la baie, mi-am pornit dusul la o temperatura de un arctic caldut si placut si m-am debarasat de mahmureala zilei de dinainte. Sunt dezamagit ca m-am imbatat, sunt dezamagit ca am dormit ca o scandura anesteziata, dar macar nu m-am culcat la 2:30 noaptea….ci la 2:15…

Tricou, Pantaloni, Ceas, Telefon, Cafea, Tigara, Telefon, Ciorapi, Telefon, Spalat pe dinti, Telefon. Gata! Unde-mi e telefonul acum?

Telefon, telefon, telefon, si ies pe usa.

Pe drum spre statie imi simt ghiozdanul prea usor. O fi fost pentru ca nu mai car douazeci de carti inauntru ca in timpul anului? E si asta o posibilitate, dar parca si asa e prea usor. Ceva lipseste…Ha…halatul! Fugi inapoi patru etaje. Halat, ghiozdan, telefon.

Intr-un final gratios si cu o intarziere de doar 25 de minute ajung la spital.

Obosit, cu durerea de cap in plina amploare, dar mandru, imi trag halatul de laborator peste umeri si intru in spital. Nu inainte de a mai fuma o tigara, bineinteles. Ce-mi sunt 25 de minute, ce-mi e juma’ de ora de intarziere?

Dupa ce imi dau seama ca si chirurgii sunt oameni ca noi, si pufaie ca trenurile, intru in sfarsit, ciufulit si imbacsit, in atriul de la parter.
Ce bine mascheaza inovatoarea structura de sticla vechitura de pe dinauntru. Afara-i lift, inauntru-i faianta. Afara-i geam, inauntru-i putoare…

Ma simteam bine in harababura din hol. Ei erau speriati, eu imi recapatam calmul. Ei erau murdari si bolnavi, eu aveam halat! Bine, cu halatul ala obisnuiam sa merg si pe la disectii…dar jur ca l-am spalat.

Deja era 8:30, si stateam sa ma cert cu un gardian cu o sclipire intelectuala in chipul de broscoi. Ca nu sunt student la medicina. Da’, atunci de ce am halat? Ca oricine isi poate lua un halat. Atunci el de ce nu are, ca doar e spital. Ca sa fac bine sa-mi iau ecuson. Se dau ecusoane? Nu, te duci la facultate si platesti pentru unul. E obligatoriu? Nu.

Bafta in trafic! Numai la secretariat nu ma mai duc, si sper sa nu mai trebuiasca sa merg inca 5 ani de acum incoace. Acum, du-te dracului din drum ca ma asteapta doamna doctor pe sectie!

A propos….unde-i sectia de interne?

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s