Biblioteca

A venit, venit sesiunea

Acopera-mi inima cu ceva

Cu umbra unei restante, sau mai bine

Cu anatomia lui Ranga….

 

Ce-i mai rau decat o biblioteca mica in care ai un singur exemplar din fiecare carte? O biblioteca mica ce se inchide Duminica in timpul sesiunii la ora 14:00.

Repet: 14:00. Paispe! Doua dupa-amiaza!!!

Stiu, stiu….in timpul semestrului oricum nu e deschisa Duminica (fapt in sine ciudat pentru o biblioteca universitara), dar parca iti vine sa te transferi la teologie cand vezi ca nu poti sa te duci sa-ti consulti o amarata de publicatie invechita pentru ca domnisoarele bibliotecare duc lipsa de odihna duminica. De parca-i greu sa urli la studenti sa-si puna scaunele la loc si sa joace solitaire.

Jur, astea sunt mai experte la facut nimic decat tencuitele de la casa de asigurari!

 

Nu vreau sa ma hazardez acum in comparatii, dar bibliotecile pe din-afara tin deschis cel putin pana la 12 noaptea in timpul examenelor, daca nu mai mult.

Are Transilvania sigur bani sa mai angajeze doua amarate de bibliotecare pe timpul sezonului fericirilor gramada. Sau poate si-a cheltuit tot bugetul asigurandu-ne conditii decente la Anatomie, linia de autobuz care sa faca legatura intre K si K-patul lumii, abonamente la jurnale stiintifice de actualitate si un laborator de genetica. Cine stie?

“Trebuia sa-mi procur singur publicatiile de care am nevoie sa studiez.”

Atunci putea foarte bine sa se desfiinteze cu totul biblioteca, daca tot e degeaba. Oricum, presupun ca ati vazut ce nu foarte mica avere trebuie cheltuita pe o carte medicala. Sunt atat de scumpe incat mai degraba ti-ai lasa casa peste vacanta unor chiriasi necunoscuti de culoare tuciurie decat sa imprumuti cuiva Netter-ul!

Unde vreau sa ajung cu chestia asta:

Stie careva de unde pot sa-mi invat vascularizatia maduvei spinarii, cu poze, si fara incoerente logice?

Advertisements

12 Lucruri pe care le afli in sesiune

1. Nu va exista perioada in care camera ta sa mai fie la fel de impecabil de curata….in afara de urmatoarele sesiuni.

2. Vei cauta care-i doza letala de cafeina pentru om….apoi vei face a opta cafea pe ziua de azi.

3. Te vei intreba daca merita sa te mai chinui atat….apoi iti vei face a noua cafea.

4. Dupa a zecea cafea iti vei contacta unul dintre prietenii din anii mai mari ca sa-l intrebi care sunt semnele supradozei de cafea. El iti va spune ca o sa se uite dupa ce ii fierbe ibricul.

5. Vei retine aproape fotografic tot ce ai citit in aceasta perioada: postari pe facebook, tumblr, timesnewroman, piticigratis, bisturiuldincarpati (*reclama nerusinata*)….

6. Intr-un moment de sclipire, iti vei contacta un prieten sa mergeti impreuna la sala de lectura a bibliotecii sa puteti sa va uitati impreuna pe facebook.

7. Vei realiza cat de paros poate deveni un om dupa sase zile cu cartea in brate.

8. Papilianul este un manual de anatomie mediocru….dar face o perna geniala.

9. Prietenii tai de la alte facultati (inferioare) iti vor sterge numarul din telefon.

10. Iti vei compara cearcanele cu Groapa Marianelor.

11. Te vei gandi sa renunti la facultate si sa te apuci de homeopatie. Cine stie, poate chiar merge. Oricum e mai usoara.

12. Vei realiza ca in cel mai bun caz vei avea de trecut prin 12 sesiuni pana termini facultatea.

Despre practica medicala, o viziune ingusta (partea a doua)

“Etajul 5. Hai, ca sa lumea la coada!”
La coada pentru ce?…in fine. Il intreb daca pot lua liftul pana la etaj. Gardianul ma vede mai tanar, asa ca imi spune ca liftul e facut doar pentru doctori. Incerc sa-mi pastrez calmul nu mai am timp de pierdut, dna. Doctor probabil deja a inceput vizita medicala fara mine.

Intru in casa scarilor, intorc capul cat sa-i vad ranjetul sardonic al garianului in timp ce doi studenti (fara ecusonul mult laudat) si un pacient oarecare se urca in lift. Imi suprim o injuratura.

Orto’ 1, Orto’ 2, Chirurgie 1, Chirurgie 2, Interne! Acum pe unde? Stiu, intreb o asistenta, ele sunt prietenoase, nu?

Eu eram obisnuit cu  “Scrubs” si “House MD” si credeam ca asistentele si stimatii doctori au uniforme diferite, poate un *ecuson!* care sa ii diferentieze…normal ca nici vorba, deci care-i care? Intreb ca tot studentul speriat pe cine prind…

Dar mi-e frica!

Daca ma fac de ras?

Calm, Ciupy, ai intarziat deja jumatate de ora, doamna doctor probabil a si renuntat la a te astepta….e ok….uite pe cineva cu halat, intreaba!

Lasa-o balta de medicina, sunt prea neajustat social pentru asa ceva….

La patul muribundului

Vreti sa stiti ce-i medicina? Medicina e panica. Medicina, cel putin cea pe care am vazut-o in ultimele zile, e o mila administrata cu tragere de inima.

Am un muribund in casa, barbat, 86 de ani.

Diagnosticul si semnele clinice suna ceva de genu’:

Alzheimer – stadiu terminal, nucleul deglutitiei partial distrus

Parkinson – stadiu avansat

Incontinenta urinara si intestinala

Infectie urinara de la scutece

Acum, venita la pachet: achalazie esofagiana si o congestie a colonului, rezultand in ceea ce veti invata voi la fiziologie daca da domnu’ un prof’ de LP cel putin la fel de bun precum dr. Keresztes – Voma Fecaloida….yaaay….

Prognostic ad vitam: maximum o saptamana, confirmat de medic specialist in neurologie si medic specialist in medicina interna

Surprinzator, a fi pe langa un muribund nu e acea experienta transanta si sfaramatoare de inimi pe care o vezi in filme, si nici nu contine in sine mari cugetari filosofice despre efemeritatea vietii umane. Moartea este propria sa filosofie, si nu lasa nimic altceva decat observatii superficiale sa-ti patrunda in minte cand ii ingrijesti clientul.

Ieri au inceput ansele de aparare (intrebati orice profesor), pacientul acuza dureri de splina, cica. Era colonul stang, unghiul splenic, deci pe-aproape. Vaietul unui suferind de Alzheimer e ca ganguritul unui copil, doar un pic mai intens la capitolul decibeli. E aproape enervant, va spun. Nu-i sfasietor atunci cand ai trait cu pacientul buna bucata de vreme, si procesul descompunerii corpului vine insidios.

E aproape blanda adaptarea, parca moartea ar fi un lac in care iti bagi degetele de la picioare incet si testezi temperatura. Tot mai adanc iti scufunzi pielea care incepe sa tremure, dar degeaba, pentru ca tu tot continui sa te scufunzi din voia ta, stiind ca trebuie sa te obisnuiesti.

Intr-un final ajungi cu apa pana la brau. In afara de micsorarea unui anume apendice masculin, schimbarile percepute sunt minore.

Cand a trebuit sa-i fac injectii cu opioide, aproape ca nici nu-mi tremura mana, si nu auzeam schelalaitul dureros al bunicului meu in timp ce infigeam acul in pielea sa mult prea sensibila la durere. Si-a inchis ochii cu un oftat linistit cand i-am dat darul somnului. Apa a inceput sa para mai calduta.

Orice lac de munte, oricat de cristalin ar fi, tot noroi are la fund, si la un moment dat va trebui sa imi bag si capul sub apa, sa inot, sa ma obisnuiesc complet cu noul meu mediu. De apa in sine nu mi-e frica, ci de noroiul pe care il voi calca.

Ciupy

Prea multe orare!

Intre inceperea anului universitar si magica zi a alegerilor s-au intamplat mai multe evenimente la noi decat arestari la DNA Brasov.

Suntem la a cata varianta de orar? 3? 4? Pi? Premonitia mea e ca va suferi un numar de schimbari egal cu zecimalele lui “10/3”.

Poate ca unele dintre schimbari chiar ne-au fost benefice, ma gandesc. Greu de spus, din moment ce atunci cand vad litera “J”, zici ca mi-a atins cineva lueta cu o grebla. Vreau, totusi, sa vorbesc despre ultima shimbare, pentru ca m-a afectat personal:

Fiziologia anului 2 s-a mutat de marti, joi. S-a mutat din J in K.

“Da’, stai asa! Nu e un lucru bun, o, tu profet al poporului?!”

N-am terminat! Anatomia LP, care era in K joi dupa-amiaza, s-a mutat marti dimineata. Dupa ea avem acum un curs de MVP in J la 5 minute distanta. Fericire! Vorba unui coleg de grupa “de acum mergem cu metroclopramidul la noi sa nu ni se faca greata de cat ne invarte”.

Toata schimbarea asta, a propos, a fost efectuata ca apoi sa fie anulata. Da! La primul nostru curs de Fizio’ din K, ni s-a zis ca acum se va muta inapoi in J, de dimineata, asa cum prevedea versiunea anterioara a orarului. V-am ametit? E bine, sa stiti si voi cum ma simt.

De ce tot circul asta? Putere, evident! Cadrul didactic aferent materiei respective a dorit de mult schimbarea zilei in care se tine cursul, la care una dintre grupe a refuzat schimbarea pe motivul ca ar intra peste LP-urile ei de Anatomie.

Raspunsul cadrului a fost “Nu-i nimic, nu ne incurca pe noi o grupa.”. Reprezentantul grupei s-a “luat in gura” cu respectivul cadru, mentionand ca schimbarea orarului si incurcarea laboratoarelor ar fi imposibila.

Trec cateva zile si multi nervi, si orarul este schimbat corespunzator dorintelor cadrului. Suspect? Nu, doar enervant.

Trec alte cateva zile si ajungem la Fiziologie, urmand ca lectia exceptional de arida sa fie incheiata cu declaratia “Mutarea asta am facut-o ca un experiment. Vedeti ca nu e imposibil?”

Nu stiu ce nota sa dau acestei practici pentru ca nu se practica folosirea multimii numerelor intregi in notare. In orice caz, toata treaba asta mi se pare inadmisibila din toate punctele de vedere posibile. E nevoie de (surprinzator) multa materie cenusie ca sa poti strica programul unei grupe de anul 2, a doua grupe de anul 1, si a unui profesor dintr-o alta catedra. Ca sa nu mai vorbim de taximetristii, saracii, care isi vor vedea benzina consumata degeaba pe ture din centrul orasului pana la capatul Universului cunoscut.

Fac apel respectivului cadru didactic, care poate prin mijloace necunoscute citeste acest blog, sa-si ceara macar (!) scuze pentru situatia si nemultumirile generate. Oricum stiu ca nu se va intampla…

“Da’, de ce nu te duci tu sa te plangi?” M-am dus.
“Da, macar spune-ne cum il/o cheama!” Nu te-ai prins? Plus, cine stie cine e fiul sau fiica cui, si imi protejez astfel pielea.

Anonim

Despre practica medicala, o viziune ingusta

Urmatoarea este o relatare prim propria prisma a ceea ce am observat cu ocazia lungii mele practici de doua saptamani si o zi la Spitalul Judetean, sectia de Interne.

Prima zi. Dna. Doctor mi-a zis sa fiu la spital la ora 8, asa ca mi-am incalcat toate instinctele firesti de student in vacanta si nu m-am imbatat crita in noaptea de dinainte, nu am lesinat langa pat la ora 2:30, si nu am dormit cu capul pe papuci pana la 12 dimineata/dupa-amiaza. Nu.

M-am sculat constiincios la orele 6:45 de pe canapeaua din hol, pe care am decis sa lesin ca sa nu lesin langa pat, si m-am indreptat cu pasi de o sprinteneala indoielnica spre sertarul cu medicamente, unde cu mare fericire am bagat in mine doua aspirine. Apoi m-am dus la baie, mi-am pornit dusul la o temperatura de un arctic caldut si placut si m-am debarasat de mahmureala zilei de dinainte. Sunt dezamagit ca m-am imbatat, sunt dezamagit ca am dormit ca o scandura anesteziata, dar macar nu m-am culcat la 2:30 noaptea….ci la 2:15…

Tricou, Pantaloni, Ceas, Telefon, Cafea, Tigara, Telefon, Ciorapi, Telefon, Spalat pe dinti, Telefon. Gata! Unde-mi e telefonul acum?

Telefon, telefon, telefon, si ies pe usa.

Pe drum spre statie imi simt ghiozdanul prea usor. O fi fost pentru ca nu mai car douazeci de carti inauntru ca in timpul anului? E si asta o posibilitate, dar parca si asa e prea usor. Ceva lipseste…Ha…halatul! Fugi inapoi patru etaje. Halat, ghiozdan, telefon.

Intr-un final gratios si cu o intarziere de doar 25 de minute ajung la spital.

Obosit, cu durerea de cap in plina amploare, dar mandru, imi trag halatul de laborator peste umeri si intru in spital. Nu inainte de a mai fuma o tigara, bineinteles. Ce-mi sunt 25 de minute, ce-mi e juma’ de ora de intarziere?

Dupa ce imi dau seama ca si chirurgii sunt oameni ca noi, si pufaie ca trenurile, intru in sfarsit, ciufulit si imbacsit, in atriul de la parter.
Ce bine mascheaza inovatoarea structura de sticla vechitura de pe dinauntru. Afara-i lift, inauntru-i faianta. Afara-i geam, inauntru-i putoare…

Ma simteam bine in harababura din hol. Ei erau speriati, eu imi recapatam calmul. Ei erau murdari si bolnavi, eu aveam halat! Bine, cu halatul ala obisnuiam sa merg si pe la disectii…dar jur ca l-am spalat.

Deja era 8:30, si stateam sa ma cert cu un gardian cu o sclipire intelectuala in chipul de broscoi. Ca nu sunt student la medicina. Da’, atunci de ce am halat? Ca oricine isi poate lua un halat. Atunci el de ce nu are, ca doar e spital. Ca sa fac bine sa-mi iau ecuson. Se dau ecusoane? Nu, te duci la facultate si platesti pentru unul. E obligatoriu? Nu.

Bafta in trafic! Numai la secretariat nu ma mai duc, si sper sa nu mai trebuiasca sa merg inca 5 ani de acum incoace. Acum, du-te dracului din drum ca ma asteapta doamna doctor pe sectie!

A propos….unde-i sectia de interne?

Sunt boboc, acum ce? (2)

Vorbit-am inainte despre variile cursuri si seminarii pe care le faceti semestul asta, si probabil ca v-am plictisit de moarte cu toate astea. Oricum, lucrurile se mai schimba, desi foarte putin.

Asa ca, pentru a ma putea identifica mai bine cu arhetipalul boboc la medicina generala, mi-am facut o lobotomie partiala de cortex prefrontal ca sa-mi sterg 99% din cunostinte, mi-am bagat pe vena 0.1 centimetri cubi de adrenalina sa fiu speriat, si am mancat un kil de ciocolata ca sa am ce gust dulce sa sting cu orele. Bun, acum sunt unul din voi!

Ma intreb acum ce sa fac eu cu timpul meu liber dupa ce scot din ecuatie cursurile, laboratoarele, temele la biofizica si bautele zilnice (fiindca acum sunt la faculta si e acceptabil social sa beau in timpul saptamanii!), ca doar nu o sa stau cu Papilianul in brate toata dupa-amiaza, nu?

Bai…ma gandesc sa fac ceva ce sa-mi permita sa socializez. Deja m-am plictisit de cei 108 colegi de-ai mei, 4 minute cu fiecare au fost de ajuns incat sa-mi dau seama ca vreau pe cineva care sa fi trecut prin viata, adica sa fie cu cel putin un an mai mare ca mine!

Vreau sa ma distrez, dar sunt prea nevrotic si obsedat de medicina ca sa pot iesi cu prietenii mei, pentru ca numai despre oase, muschi, tendoane, si Dr. Bigiu pot discuta, si tovarasii mei obisnuiti de bauta m-au amenintat ca daca mai pomenesc odata “sca-pula” imi dau cu atlasele in cap! Am nevoie deci de oameni care sa-mi inteleaga jargonul cvasi-stiintific si pasiunea pentru mortaciuni!

Si deodata ma izbeste! Ca o nuca in perete, era atat de evident si elegant, doar ca in derutarea mea boboceasca nu am putut observa. Ce naiv am fost! Stiam de la inceput unde trebuie sa ma duc:
10723247_10205101600561561_959539402_n !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Ca in acel cantec de la “Planeta Moldova”,  avem di’tatii:
– Colegi faini? Check!

– Activitate de voluntariat care conform legii date anul asta in Parlament poate fi trecuta in CV ca experienta profesionala? Check!

-Oportunitati de burse si schimb de experienta? Check!

-Eu? Double Check!

Dati click pe poza pentru mai multe detalii! Viitorul vostru academic va asteapta!

Alternativ, dati mai intai click pe acest link, in cazul in care nu stiti ce inseamna “a avea di’tatii”, dar apoi dati click pe poza!

Suntem ca locul de camin pentru studentul non-brasovean, indispensabili!

Ciupy

 

Si, ma uitam pe orar…

…si vad urmatoarele: Histologie de la 8 dimineata in J, apoi laborator de Histo’, tot in J.

Trei ore pauza, apoi laborator de Fizio’….in J? Ceva da cu virgula. Or fi gresit astia? Toti fac in K. Trei ore deci trebuie sa stau prin preajma garii? Ce-o sa fac, sa joc pacanele cu tiganii in birtul din gara? Poate-i o eroare. Asta e, am avut orar bun anul trecut, anul asta vine retributia!

Poate nu-i asa de rau, hai sa ma uit si pe Marti. Curs de Fiziologie. In J! A innebunit directiunea, secretariatul, dracu’ stie cine ne mai face orarul?!

Microbiologie Virologie Parazitologie – suna interesant. Am auzit ca materia aia te face paranoic; ceva cu leptospironele care iti foreaza prin piele si manusi de latex sau ceva de genu’. Astept cu nerabdare. Si-mi fuge ochiul pe orar…e tot in J…

In continuare, Anato’, Genetica, Epigenetica, alte chestii…macar ne-am mai salvat si mai facem ceva si in K.

 

Oare domn’ decan vorbea serios cand zicea ca vrea sa mute toata facultatea in J? Sper ca glumeste. Doar nu o sa fim obligati sa ne petrecem vietilile de zi cu zi decizand daca sa ne clace marfarul sau sa ne manance cainii! Oare atata pret pune universitatea pe facultatea asta, de ne muta incet-incet intr-un corp despre care se poate la fel de bine spune ca nu apartine Brasovului? Bine ca nu sunt sali de disectie in J…printre bormasine, schele, metre, si ce mai folosesc studentii de la Constructii. Macar o materie ne-am salvat-o, pe moment, de J-ificare. Incep sa detest litera asta.

Nu punem si noi mana de la mana si cumparam o casa darapanata, undeva de pe la majoratul lui Cuza, sa ne tina de corp de facultate? Darapanata, dar macar in centru sa fie!
Din partea mea poate sa ne si cada tavanul in cap, sa culegem cadavrele din borcane de muraturi si asa mai departe, macar sa aiba o pozitie decenta in campus.

Oare daca reusim sa cumparam un imobil, in care corp mergem sa lasam chitanta?

Sunt boboc, acum ce?

Vi s-au spus o groaza de lucruri mai mult sau mai putin derutante, unele vorbe mai “de duh”, altele mai de drac, mai optimiste sau mai rautacioase. Acum ce? Perioada direct antemergatoare activitatii voastre academice e un fel de inceput de film la cinema:
Taiat bilet, popcorn, gasit locurile, reclamele de la inceput… analogia se sustine.

Ati taiat biletul la admitere, ati fost verificati, totul e ok, aveti dreptul sa intrati in MedMultiplex (®),

Sper cu tarie ca ati apucat sa va beti dozele interminabile de popcorn cu etanol cu viitorii vostri colegi, ca sa nu fie ciudate laboratoarele cu niste oameni necunoscuti,

Locurile….locurile le veti afla saptamana viitoare cel mai probabil. Veti fi aranjati pe grupe, daca nu ma insel 5 la numar, alfabetic. Grupa va e micuta voastra familie. Bisericuta din liceu. Cu grupa veti mergi la laboratoare, la seminare. Cu grupa veti da examenele practice. Cu ei veti diseca si veti rade de aia carora le e scarba de cadavru, si cu grupa veti ramane uimiti de intelepciunea stranie a domnului doctor Bigiu (laborator Biochimie si curs Antropologie Medicala).

Reclamele de la inceput imi permit sa vi le prezint eu, sub forma cursurilor si activitatilor extra-academice pe care le cunosc.

Mai intai cursurile semestrului I:

Anatomie 1:
Veti studia aparatul locomotor si embriologia generala. Suportul vostru de curs va fi invariabil Manualul de Anatomie al lui Victor Papilian, volum 1. E iefinta cartea, stati linistiti. Materia este predata de domul Dr. Costache Cristea pentru curs, si de doctorii Costache Cristea, Toma Sebastian (maxim noroc daca pici cu el, e genial) si Adrian Burnariu la laborator.
Va fi fost cu siguranta printre cele mai grele chestii ale acestui semestru. Embriologia va parea ca fiind un subiect total extraterestru, zici ca nici nu-i vorba despre embrioni de om. Va recomand pentru embriologie manualul “Langman’s Medical Embryology” (exista si versiune pe romana “Embriologie Medicala”), carte cat se poate de bine structurata si didactica, cu poze foarte reusite si intrebari pentru consolidarea cunostintelor la sfarsitul fiecarui capitol.
La anato 1 veti incepe cu disectiile! Pe la mijlocul semestrului (cam cand terminati cu oasele adica) veti incepe miologia-studiul muschilor, si veti avea parte de primul vostru cadavru. Pe al nostru il chema “Jenica”.

Biochimie 1:
Veti studia principalele clase de substante din corpul uman, incepand cu glucidele si terminand cu hormonii, trecand prin aminoacizi, proteine, lipide (oribil), acizi nucleici (cui nu-i place ADN-ul?!) si hormoni (aka ce vi se va deregla voua de la stresul sesiunii). Suportul de curs este “Biochimia Descriptiva” (Sau “Marea Carte Galbena”) scrisa de Dr. Gheorghe Coman, Conf. Mihaela Badea, si Asist. univ. Nicusor Bigiu. Costa 65 de lei, si va sfatuiesc sa v-o procurati, fie in original fie xerox. Va fi biblia voastra cea de toata zilele si va va oferi cadou o minunata dextro- sau levoscolioza, depinde pe care umar tineti geanta.

Cursurile domului doctor Coman sunt sacrosancte. Da, orice curs este facultativ, dar va garantez ca nu va veti dori sa lipsiti de la cursurile de biochimie. Nu numai ca materia este multa si relativ dificila in prima instanta, dar va garantez ca pentru domnul Coman veti avea un respect imens. Mai are obiceiul din cand in cand sa organizeze si ore de pregatire pe teme mai dificile. In masura in care puteti, mergeti la ele, ca isi ia din timpul sau pentru a le tine. Nu indrazniti sa nu puneti telefonul pe silentios, sau sa faceti orice urma de galagie la cursurile sale, pentru ca e ca un leu omul: impunator si respectabil pana sa il calci pe coada.

Laboratoarele se vor tine cu Asist. univ. Nicusor Bigiu si Conf. Mihaela Badea. Mai mult nu va pot spune.

Biofizica si Fizica Medicala:
Pentru a inchide din timp gurile care vor striga “Da’, auzi, bajatu? Mie ce-mi trebe fizica la medicina? Ca parca dau pastile si tai, nu fac integrale, boss!” – va trebuie fizica. Nu puteti intelege cum functioneaza o proteina fara fizica, de ce sangele curge cum curge, ce e aia osmoza si de ce, cum functioneaza un RMN, PET, CT, Radiografie, terapie prin ultrasunete, orice de fapt, fara fizica. Medicina e biologie aplicata. Biologia e chimie aplicata. Chimia e fizica aplicata. End of discussion!

Atat cursurile cat si laboratoarele le veti tine cu Doamna Dr. Fizician Monica Florescu. Suportul de curs va fi distribuit de catre doamna profesor in forma unei platforme online de “e-learning”….englezismele dracu’….la care sa nu va uitati niciodata parola pe site! Laboratoarele vor fi tematice, si veti avea nevoie de un caiet pentru lucrari practice (aka un caiet de mate si niste seriozitate), pentru ca veti avea tema la fiecare laborator, iar profa’ verifica.

Curios, si examenele la biofizica le veti da tot electronic, si tin sa va avertizez ca serverul nu stie ce-i aia gramatica, deci daca puneti articolul gresit la o intrebare, nu v-o interpreteaza.
De exemplu:
“Forta cu care pamantul actioneaza asupra corpurilor, atrangandu-le se numeste <<…>>.”
Bai, raspunsul e clar “gravitatie”, dar daca tu, in toata buna ta credinta pui “gravitatia”, ai retras epiteliul de tranzitie ce acopera glandul…pentru ca calculatorul nu stie gramatica (atunci imi permit si eu sa fac cacofonii).

Biostatistica si Informatica medicala:
Pff….nici nu stiu cum sa incep cu chestia asta. Incercati, desi e total contraintuitiv, chiar sa dati pe la cursurile domnului dr. Moleavin. E ca vaccinul din scoala generala: te doare, nu-ti place, asistenta e antipatica si te intrebi de ce iti sfredeleste cineva atat de tare umarul, dar iti va face bine cand vine examenul. La biblioteca de la Aula Universitatii veti gasi cartea sa, din ale carei prime doua capitole veti da examen. Luati-o, bagati-v-o in umar, varsati o lacrima si treceti examenul, pentru ca acest curs e absurd.

Istoria Medicinei si Sociologie Medicala:

Ati vazut-o pe doamna dr. Rogozea, prorectorul responsabil cu imaginea universitatii, la deschidere? Ea va va fi profesor. Lipsiti la curs, picati. Nu invatati cum trebuie, picati. Va rog sa nu picati. Suportul de curs este reprezentat de manualul “Istoria Medicinii”* scris de doamna doctor. Invatati cuvant cu cuvant, ca asa se trece la ea.

 

*stiti povestea

Structura compusilor organici:

Curs foarte util, destul de usor, venit in intampinarea celor care de la mana pana la gura au uitat chimia organica, sau care nu au facut-o in liceu dar cumva au intrat la noi la facultate (sa fie oare straini?). Cursul este predat in parte de Dr. Gheorge Coman si in parte de Conf. Mihaela Badea. Nu exista laboratoare aici, fericire pe noi!

 

Limba moderna pentru sistemul medical:

Aici cunostintele mele sunt insuficiente. In principiu aveti de ales intre Germana, Engleza, Franceza si Spaniola (ca doar sa avem capsunari cu licenta medicala!). Eu am ales franceza, vrand sa fiu mai erudit si sa invat o limba noua. Sfatul meu: nu faceti ca mine, luati calea usoara si alegeti o limba pe care deja o stiti!

Astea ar fi cursurile voastre pe semestrul acesta. Unele mai interesante, altele mai datatoare de contuzii cerebrale…ca la liceu. E bine ca ora de religie nu avem (in schimb veti avea in anul 3 parca homeopatie, deci cam acelai lucru). Dupa ulterioare cercetari mai en detail va voi povesti si despre organizatiile la care puteti lua parte.

Spor la cumparaturi si nu va panicati!

Ciupy

 

La arme, cu totii!

Medicinisti, ex-medicinisti, viitori medicinisti,

va indemn la maretie. Difera mult de tonul meu obisnuit de a scrie, si pana si eu resimt cand scriu asta. Totusi, mesajul meu este urgent.

Va spun: nu va complaceti in mediocritate. Voi, minti stralucite, crema intelectualitatii, fiti aroganti! Fiti mandri de creierele voastre, fiindca asta sunteti, suma ideilor ce vi se invart pe scoarta. Restul e depasit, si trece. Suntem, noi toti, oricine am fi, cate un varf de lance. Poate ca a trecut vremea revolutiilor grandioase scrise cu sange si aruncate in cartile de istorie, dar istoria nu se ocupa de prezent, prin definitie.

Ca sa trec la subiect, va rog sa aspirati. Va implor de dragul meu, de dragul Nostru, al Omului, al speciei. Prea multi se multumesc cu drumul lor personal, nisele lor economice in care sa-si indese cate o viata lipsita de sens. Existenta noastra trebuie privita in perspectiva. Spuneti-mi, e deajuns sa oferi o familie buna, sa sustii un prieten, sa salvezi o viata? Dupa zece, douazeci, o suta de ani, toate aceste lucruri vor fi avut o mult prea mica semnificatie in marea schema a lucrurilor.

Eforuturi trebuie facute pentru ca aceasta generatie, imperfecta si decazuta precum toate de dinainte si ce vor urma, sa fie tinuta minte ca a fi avut un rol in stabilirea cursului viitor, pentru ca suntem cursul viitor al umanitatii prin fiecare mic gest. Va spun acum, singurul lucru care ne separa de restul regnului viu este curiozitatea, idealismul, speranta ca prin simpla actiune a unui individ in fata unui scop prea mare pentru el, lucurile se vor schimba cumva.

Vorbesc vag, pentru ca acest text trebuie sa fie actual indiferent de vechime.

Ofer spre analiza urmatoarea ipoteza: daca noi, sper, ajungem sa ne depasim conditia de umila civilizatie aflata pe un graunte de nisip in plaja de sfere imense care este Universul, indiferent daca vom fi singuri sau nu ca specie, ce se va spune despre noi? Ce contributie vom fi adus noi acestui viitor grandios, plan imposibil care trebuie sa se schiteze cat mai precis daca avem o speranta la vesnicie.

Da, e anormal sa debordam de asftel de idei, pentru ca normalitatea e statistica, si suntem multi si prosti luati in colectiv, dar nu asta conteaza.

Va spun, cercetati! Dati spre filtrul gandirii, fin reglat, fiecare text citit, fiecare vorba ascultata. Criticati orice. Lege, idee, procedura, fapt; totul trebuie supus criticii! Stiinta se bazeaza pe indoiala, iar fara sa fi stat pe umerii uriasilor care au facut societatea contemporana sa fie posibila, am fi fost niste barbari ai caror singura grija ar fi fost painea (sau capra) cea de toate zilele. Muriti de foame daca trebuie. Suportati critica altora, suportati si batjocura, acuzatii, linsari si procese nejustificate, fiindca trebuie de dragul noua, tuturor.

Va implor astfel: nu treceti prin scoala cu minimul de cunostinte. Fiti curiosi si cititi! Apoi criticati, si fiti acerbi in critica. Ce e un medic, asistent, inginer, terapeut in plus sau in minus? Acelasi lucru poate fi facut la fel de bine de catre mainile dibaci ale unor programatori si ingineri mecanici. Sa ne lasam automatizati? Sa fie omenirea total inutila omenirii?

Creierele voastre sunt singurul lucru prin care va puteti defini, asa ca folositi-le. Faceti voluntariat intr-un scop nobil, calatoriti, cercetati si publicati. Va rog.

Vreau ca viitorul nostru, al Nostru ca specie, sa fie marcat de stralucirea stelelor in jurul carora ne vom invarti, al bolilor eradicate, al nedreptatilor abolite, al vietilor pe care le vom fi putut face posibile in marea schema a lucrurilor, candva peste mii de ani.

Va multumesc plin de optimism.

Ciupy